Cât mai costă un loc de cămin?
Exact să vă zic, nu știu. De fapt, habar n-am… DAR – întotdeauna există un dar – privind următorul videoclip, ne putem face o idee:
Nu știu dacă se procedează la fel și în alte părți, dar de la bucureșteni te poți aștepta la orice :)). Hai că aia cu salariu, e chiar tare =))
10 ani fara Catalin Haldan
In primul rand vreau sa precizez faptul ca nu sunt dinamovist , ba dimpotriva, Dinamo este o echipa pe care probabil ca nu o voi sustine niciodata, decat poate in circumstante deosebite in care va prima, nu-i asa, “interesul fotbalului romanesc” . In ciuda acestei realitati pe care, spre rusinea mea, imi este greu spre imposibil sa o schimb, ziua de 5 octombrie a fost si va ramane in memoria mea o zi trista, una in care Catalin haldan spunea pentru totdeauna “Adio” gazonului de fotbal.
Imi amintesc acea zi asa cum imi amintesc ziua de ieri. Tocmai venisem de la un meci din curtea scolii, cand, imediat dupa ce am intrat in casa am deschis televizorul sa vad stirile sportive. Atat pe antena1 cat si pe pro-tv, circula aceeasi stire, aceeasi blestemata stire conform careia, simbolul lui Dinamo, Catalin Haldan, la numai 24 de ani, a murit chiar pe terenul de fotbal, in urma unui stop cardiac .
Minutul 74 al partidei amicale Santierul Naval Oltenita -Dinamo.Scorul este 5-0 in favoarea oaspetilor, care, recupereaza o minge si se lanseaza in atac. Catalin Haldan pleaca de pe linia careului propriu de 16 metri catre centrul terenului, dar nu apuca sa faca decat cativa pasi. Cade in genunchi, pune mana pe fata, “care incepuse sa i se invineteasca” dupa cum spune Vali Nastase , apoi se prabuseste pe gazon. (fanclubdinamo). Acestea aveau sa fie ultimele cuvinte ale lui Catalin Haldan, care, din nefericire, in ciuda eforturilor staff-ului medical nu a mai putut fi salvat.
Asadar, zi trista pentru suflarea dinamovista si deopotriva pentru toti iubitorii de fotbal din Romania.
A fost Catalin Haldan, jucatorul care a trait pe un teren de fotbal, a suferit pe un teren de fotbal si, spre durerea tuturor, avea sa-si dea si viata pe un teren de fotbal.
Asa-i romanu'
De foarte multe ori ni se intampla sa traim unele momente in viata pe care parca le-am mai experimentat candva, in aceasta viata, sau, cine stie, intr-una anterioara. Sunt sigur ca adesea vedem persoane pe care “parca le-am mai vazut undeva”, suferim intamplari pe care “parca le-am mai intalnit candva”, ne certam cu cineva cu care “parca ne-am mai contrat in trecut” sau, daca ar fi sa intru direct in subiect, vedem meciuri “pe care “parca le-am mai vazut candva, undeva, cu cineva”, insa din al caror peisaj NU lipsesc romanii”. Haideti sa rememoram cu tristete (sau cu bucurie pentru 0,1% din suporterii romani)pe scurt, cateva meciuri “de poveste:
1. Danemarca – Romania 2-2. Cum bine stim cu totii, la un moment dat ai nostrii aveau 2-1 si o sumedenie de ocazii. Mutu, Cernat, Bratu etc. pareau multumiti cu minimul avantaj si nu doreau sa mute tabela la un 3-1 decisiv. In schimb, danezii, baieti seriosi, au avut grija de atele lui Lobont si ne-au trimis la carciuma sa cumparam bere sau, cu alte cuvinte, inca un mondial la TV. Concluzia: decapitati arbitrajul!
2. Romania – Franta 2-2. Petre cel mic si Goian cel mare aveau sa puna repede un scurt 2-0 pe tabela stadionului din Constanta si Piti isi trecea pe foaie o noua izbanda rasunatoare. Din pacate pentru oltean, cerneala din stilou s-a terminat dupa ce a printat primul “2″. Avea sa-l ajute Yoann Gourcuff, insa nu cu un 0 ci cu un alt “2″.
3. Middlesbrough – Steaua 4-2. Socotind si returul, plus prima parte a meciului din Anglia, Steaua avea un 3-0 mai mult decat linistitor. Ce-a urmat, stie foarte bine “marele Oli” si ai lui ortaci, care au ars ogoarele si au otravit fantaniile in calea britanicilor. Din pacate acestia au ales calea aerului, acolo unde au dat de un alt “aerian” pe nume Carlos plus 10 fundasi beton, in frunte cu neputinciosul Mirel.
4. Steaua – Lyon 3-5. Am inceput iarasi bine, cu un sec 2-0 in primele minute, plus un 3-2 la pauza. Cam atat a durat fotbalul jucat de romanii lui, ia ghiciti cui? Da, Marius Lacatus . Va spune ceva acest nume?
5. Anderlecht – Rapid 3-2. Cu Strambu’ in rolul de conducator, giulestenii au avut si ei un 2-0 calduros in Belgia prin golurile lui Bratu si Ilyes. Finalul? De poveste…de groaza: 3-2 pentru gazde si adios Champions League.
Lista cu rasturnari de situatii memorabile in defavoarea romanilor ar putea continua si cu alte meciuri precum, Dinamo-Lazio, Dinamo-Benfica, Romania-Suedia etc.
Cat despre meciul de aseara din Ghencea, scenariul este unul cat se poate de identic cu cele enumerate anterior. Reteta:
* Echipa romaneasca incepe bine, ba chiar marcheaza, nu unul, nu doua ci chiar trei goluri! din pacate o face mult prea devreme, cam prin minutul 15, lasand alte 75 (sau peste 80 in acest caz) la indemana adversarului pentru a-si incarca motoarele.
* Odata ce are 3 saci in caruta, romanul incepe sa pacaleasca fotbalul si…
* Pentru ca romanul e un om cumsecade, acesta intinde o mana adversarului, permitandu-i sa joace 11 contra 10.
* Deznodamantul: arbitru a fost un criminal, bandit, nemernic si mafiot napolitan! Se striga din toate colturile, inclusiv dinspre statia de comentatori ai PRO-TV-ului.
Asadar, Steaua – Napoli 3-3, dupa ce noua echipa sau echipa noua a lui Marius Lacatus a avut 3-0 in minutul 15. Adevarul e ca si prin minutul 95 tot stelistii erau in avantaj, 3-2, insa “acolo jos” a existat acest arbitru polonez, care a prelungit meciul nu mult, ci incredibil de mult, iar napoletanii au facut 3-3, respectand traditia romanilor.
In opinia mea, trei au fost elementele care au condus la acest esec, deoarece este un esec sa fii egalat dupa ce ai condus 3-0. In primul rand, mentalitatea romanilor sau legea “curului in poarta”. Apoi, eliminarea lui Kapetanos si, nu in ultimul rand, prestatia acestui arbitru, care zice-se ca ar avea un trecut dubios. In fine, ceea ce a fost, a fost, iar ecourile aproape ca nici nu mai conteaza. Daca e o asa echipa mare precum se considera, Steaua ar trebui sa invinga in Italia, iar lucrurile ar capata o nuanta pozitiva pentru emblema stelista.
Suspendati-ma! Urasc "www.blog.com"
Undeva in coltul paginii de jos sta scris, cam timid ce-i drept, urmatorul text: Thank you for choosing blog.com. Din pacate, oricat de mult as vrea sa raspund cu un thank you for letting me in, ca sa zic asa, nu pot. Nu si nu! Afirm cu tarie ca WWW.BLOG.COM (si sa nu dati click pe abureala asta albastra) este cel mai prost web sau blog hosting sau cum naiba s-or numi, din lume. La inceput am crezut ca “baetii” sunt in revizie tehnica, insa nu stiu cum hellu’ se face ca aceasta revizie dureaza, nu ore, nici macar zile, ci luni in sir. Asta e, ca sa mai zic, viata merge inainte si, vorba aia: speranta moare ultima…dar, din nefericire, moare!
Daca tot am reusit sa public aceste randuri, desi ma chinui de ceva timp, as indrazni sa postez si piesa saptamanii (sper sa nu apara doar titlul)
Usher ft. Pitbull – DJ Got Us Falling In Love Again
"Hartile stereotipiilor" sau, sa moara capra vecinului…
Doamnelor, domnisoarelor si domnilor! Dupa harta politica, harta geografica, harta culinara, harta etnica , harta pe sexe sau harta Xn, iata ca a aparut acest Yanko Ţvetkov, designer grafic bulgar, care a inventat cica o serie de harti in care prezinta stereotipiile unor tari cu privire la celelalte. Sau cu alte cuvinte un fel de “sa moara capra vecinului ca-i mai urata, mai grasa si mai betiva”
1. Sa incepem cu ceea ce vad mancatorii de burgers, pardon, americanii:
Asa la o prima vedere americanii nu prea exceleaza la capitolul originalitate, continuandu-si razboiul rece cu Rusia, jignind Germania si Franta sau avand buze reci pentru mama mare Anglia. In ceea ce priveste Romania, nu mai era nicio indoiala faptul ca 99% dintre americani stiu de existenta acestei tari datorita lui Dracula.
2. “Mummy”, sau Marea Britanie
Inainte de a se privi putin in oglinda, britanicii arunca in stanga si-n dreapta, dar parca mai ales in dreapta, cu expresii care mai de care mai spumoase (si aici nu ma refer doar la berea ceha ), precum “cake“, “pest“, “dirty porn” (mana-n mana cu fratii hamericani), “soup” sau chiar “drugs“. Daca americanii sunt cat de cat departe, si nu au auzit vocea lui guta si salam tasnind din ”mertanurile”si “bemveurile” pline de aroma de gucci sau hugo boss , britanicii nu au fost chiar asa de norocosi, si, cu sau fara voia lor, au simtit influenta estica a romanilor. Astfel, suntem vazuti o natie de imigranti. Oricat de mult am cauta, nu avem contra-argumente la aceasta caracterizare.
3. “Smelly France”, cum zicea neamu’ lu Bush
Cat or fi ei de artisti, specialisti in moda, muzica si multe altele, francezii dovedesc o imaginatie absolut puerila. Cred ca daca ai lua un copil de clasa a V-a si l-ai pune sa descrie Europa, ar face-o mai bine decat frantuzii. Spre exemplu, iata doar cateva dintre etichetele astora: Turcia -Not Europeans, asta o stia si Marian Vanghelie, Maroc -France woz here, da, si? au trecut vremurile “mes amis”, Ucraina -wasn’t this in Russia?, ba da, si inca mai e, spun gurile rele, Finlanda – Cell phone makers, nokia si alea alea, Russia – Napoleon’s dream, ei da, Dreams never come true mon cher! Cu referire la poporul nostru, francezii ne vad ca pe niste frati mai loviti de soarta. Este un punct pozitiv, avand in vedere faptul ca ei obisnuiau sa ne numeasca tigani.
Cam acestea au fost trei dintre cele mai importante “harti” inventate de maestrul bulgar. Pentru mai multe puncte de vedere, spre exemplu cum vad germanii, bulgarii, italienii sau chiar homosexualii Europa, intrati aici
A mai cazut o "stea". Cine va fi urmatorul fraier?
Dupa Gheorghe Hagi, Marius lacatus (de vreo doua ori), Dorinel Munteanu, Cristiano Bergodi, Mihai Stoichita, Victor Piturca, iata ca a venit si randul lui Ilie Dumitrescu sa spuna “adio” Stelei. A fost o despartire pe cat de rapida pe atat de scontata de catre toti cei care se pricep cat de cat la fotbal. Este evident ca la baza ei au stat mai multe elemente. Primul este, fara indoiala, asa-zisul patron din ghencea (din motive de igiena nu o sa-i pronunt numele) care si-a respectat rolul de amator incurabil si a contribuit in buna masura la plecare lui Ilie. Apoi se pare ca fanii stelisti din tribunele stadionului (si nu numai) au avut si ei un rol important, insa ceea ce cred eu ca a reprezentat cireasa de pe tort, sau bomboana de pe coliva, cum vreti sa o luati, a fost jocul prestat de Steaua in ultima perioada in campionat si cupele europene. Steaua nu a jucat absolut, dar ABSOLUT NIMIC. Degeaba vin specialistii si afirma ca Steaua a jucat bine o repriza cu Liverpool B, asta este frectie. L-ati auzi cumva pe Alex Ferguson, dupa acel 3-3 cu Everton (desi in min 91 era 3-1), spunand ca Man. Utd. a facut un meci bun? Nu cred. Ei bine, in cazul nostru s-au cautat milioane de scuze dupa infrangerea cu Liverpool, cum ca greseala lui Abrudan, penalty gratuit sau cadere psihica. Haideti sa terminam cu aceste atitudini “a la Liga lui Mitica” pentru ca nu facem decat sa starnim hilaritate. Asadar, foarte pe scurt, Ilie Dumitrescu a plecat pentru ca: 1. Nici nu trebuia sa vina, 2. A fost un “inocent”, asta ca sa nu folosesc cuvinte mai dure, acceptand sa lucreze cu patronul 3. El nu este, nu a fost si nu va fi niciodata un antrenor, drept dovada fiind “antecedentele” sale.
Ramane de vazut cine va fi urmatoare victima care va poposi in Ghencea. Deja s-au facut clasamente cu favoritii in preluarea bancii parasite de Dumitrescu, printre acestia numarandu-se Dan Petrescu, Cosmin Olaroiu, Dusan Uhrin sau chiar Mihai stoichita. Vazand aceste nume, nu pot decat sa sper ca Dan Petrescu este intradevar un om inteligent, si nu va accepta sa se umileasca asa cum au facut-o predecesorii sai. In ceea ce-i priveste pe Olaroiu si stoichita, acestia par genul de slugi care sa serveasca intereselor patronului.
sursa: SS
Let's go all the way tonight…
In sfarsit, dupa dominatia de cateva saptamani a Dynamitei lui Taio Cruz , Katy reuseste sa se impuna in Take 40 Australia Countdown. Sincer sa fiu, la inceput nu mi-a placut aceasta piesa, insa pe parcurs a devenit una destul de atractiva, precum e si Katy. E destul sa-i privestii ochii (nu glumesc!), pe undeva prin minutul 2:38.
"Nu există fericire de care să-ţi aminteşti fără tristeţe" (O. Paler)
“…timp, incotro mergi ?…” 15 septembrie 2001 -15 septembrie 2010, chiar asa, timp, incotro mergi ? Au trecut 9 ani de cand paseam pentru prima oara in curtea liceului. Ce vremuri, ce emotii, ce colegi, ce amintiri. Din pacate, totul s-a dus, s-a pierdut undeva in ceata nemiloasa a anilor. Dar….o sa ma opresc aici, desi as putea scrie la infinit despre Anii de Liceu , o sa ma opresc aici, intrucat chiar nu am puterea sa-mi amintesc de acele vremuri.
Asa cum zicea si Octavian Paler, “Nu există fericire de care să-ţi aminteşti fără tristeţe”, iar pentru mine, si cred ca si pentru ceilalti colegi, Anii de Liceu au reprezentat 4 ani de vis
…Ani de liceu,
Cu prietenii pe viata,
Scumpii ani de liceu Ti-i vei aminti mereu,…